Tulburările anxioase cuprind acele tulburări care au în comun frica excesivă şi
anxietatea precum şi perturbările de comportament asociate.
Frica reprezintă răspunsul emoţional la un pericol iminent real sau presupus, în timp ce anxietatea constă în anticiparea unui pericol.
Evident, aceste două stări se suprapun dar sunt şi diferite, frica fiind mai
frecvent asociată cu creşteri rapide ale stimulării vegetative, necesară în situaţii de luptă sau
fugă, cu alte cuvinte de pericol imediat, şi cu comportament de salvare, iar anxietatea se
asociază mai des cu tensiune musculară şi vigilenţă, necesare pregătirii pentru un pericol
aşteptat, precum şi cu comportament precaut şi evitant. Uneori gradul de frică sau anxietate
este atenuat printr-un comportament pervaziv de evitare. Atacurile de panică ies în evidenţă
în cadrul tulburărilor anxioase ca un tip particular de frică . Atacurile de panică nu sunt
limitate la tulburările anxioase, putând fi întâlnite şi în alte tulburări mintale.
Tulburările anxioase se diferenţiază unele de altele prin tipurile de obiecte sau situaţii
care induc frica, anxietatea sau comportamentul evitant precum şi prin ideaţia asociată.
Astfel, deşi tulburările anxioase au tendinţa de a fi frecvent comorbide unele cu altele, ele
pot fi diferenţiate prin analiza tipurilor de situaţii care induc frica sau sunt evitate şi prin
conţinutul ideilor sau convingerilor asociate.