Tulburarea delirantă are la bază credințe false bazate pe o interpretare inexactă a unei realități externe, în ciuda dovezilor contrare. Diagnosticul tulburării delirante se pune atunci când o persoană are unul sau mai multe idei delirante(situații care nu sunt reale, dar nici imposibile) timp de o lună sau mai mult, care nu pot fi explicate prin nicio altă afecțiune.
Ideația delirantă poate fi de mai multe tipuri:
Erotoman: Acest subtip se foloseşte atunci când tematica principală a ideaţiei delirante
este aceea că o altă persoană este îndrăgostită de individul respectiv.
De grandoare: Acest subtip se foloseşte atunci când tematica principală a ideaţiei
delirante este convingerea individului că deţine un mare (dar nerecunoscut) talent sau
capacitate sau că a făcut o descoperire importantă.
De gelozie: Acest subtip se foloseşte atunci când tematica principală a ideaţiei delirante
a individului este aceea că soţul sau partenerul este infidel.
De persecuţie: Acest subtip se folseşte atunci când tematica principală a ideaţiei delirante
este convingerea individului că se conspiră împotriva lui, este bâriit, spionat, urmărit, otrăvit
sau drogat, calomniat, hărţuit sau împiedicat să-şi urmărească obiectivele pe termen lung.
Somatic: Acest subtip se folseşte atunci când tematica principală a ideaţiei delirante
implică funcţiile sau senzaţiile corporare.
Mixt: Acest subtip se foloseşte atunci când nu există nicio tematică delirantă principală.