Stilurile de atașament se referă la modul particular în care un individ se raportează la alți oameni. Stilul de atașament se formează chiar la începutul vieții și, odată stabilit, este un stil care se reflectă în modul în care interacționezi în relațiile interumane dar și în modul în care îți educi copiii.
Conceptul implică încrederea cuiva în disponibilitatea figurii de atașament pentru a fi folosită ca bază sigură de pe care se poate explora liber lumea atunci când nu este în primejdie și un refugiu sigur din care se poate căuta sprijin, protecție și confort în momente de suferință.
Atașament SIGUR
Atașamentul sigur reprezintă capacitatea de a relaționa echidistant cu ceilalți, având și capacitatea de acțiune autonomă, funcție de situațiile existente. Atașamentul sigur este caracterizat de încredere, un răspuns adaptativ la abandon și credința că cineva este demn de iubire. Un copil cu un atașament sigur este caracterizat de căutarea și menținerea activă a proximității cu mama. Copilul poate fi sau nu prietenos cu străinii, dar va arăta întotdeauna mai mult interes în interacțiunea cu mama.
Atașament ANXIOS (ambivalent)
Relațiile de atașament anxios (numite și ambivalente) sunt caracterizate de preocuparea că ceilalți nu vor răspunde dorinței de intimitate. Aceasta se întâmplă atunci când un copil află că îngrijitorul sau părintele său nu este de încredere și nu oferă în mod constant îngrijire receptivă la nevoile sale. Un copil atașat anxios este caracterizat ca fiind oarecum ambivalent (și rezistent) față de mamă. Copilul demonstrează semne de rezistență la interacțiunile cu mama. Cu toate acestea, odată ce contactul cu mama este realizat, copilul manifestă și intenții puternice de a menține un astfel de contact. Ca adulți, cei cu un stil de atașament anxios și preocupat sunt prea preocupați de incertitudinea unei relații. Ei dețin un model de lucru negativ al sinelui și un model de lucru pozitiv al celorlalți.
Atașament EVITANT
Copiii cu stiluri de atașament evitant tind să evite interacțiunea cu îngrijitorul și nu manifestă nicio suferință în timpul separării. Acest lucru este cauzat de faptul că părintele a ignorat intimitatea, iar copilul poate interioriza convingerea că nu poate depinde de aceasta sau de orice altă relație. Un copil cu atașament evitant este caracterizat ca afișând minime tendințe de a căuta apropierea de mamă. Copilul nu manifestă adesea nicio suferință în timpul separării de mamă, interacționează cu străinii în mod similar cu modul în care ar interacționa cu mama. Comportamentele de evitare reprezintă un mecanism de apărare împotriva comportamentelor de respingere ale mamei.
Atașament DEZORGANIZAT (temător)
Atașamentul dezorganizat este regăsit la copiii care manifestă episoade de comportamente care nu au scopuri sau intenții ușor de observat, inclusiv comportamente evident contradictorii sau oprirea/înghețarea mișcărilor. Părinții copiilor dezorganizați au avut adesea traume nerezolvate legate de atașament, ceea ce îi determină să manifeste fie comportamente temătoare, fie amenințătoare, ceea ce duce la confuzie în cazul copiilor dezorganizați sau îi forțează să se bazeze pe cineva de care se tem.
