Compulsia la repetiție se referă la o nevoie inconștientă de a retrăi traumele timpurii. O persoană cu această afecțiune repetă aceste traume în situații noi care ar putea simboliza trauma inițială.
Există diferite forme de reconstituire a traumei, una dintre ele fiind reprezentată de vise. Studiile arată că o persoană cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD) ar putea avea vise recurente ale experienței sau traumei inițiale, ceea ce l-ar putea determina să devină preocupat obsesiv de aceasta. Majoritatea oamenilor retrăiesc traume din trecut în viața lor actuală. De exemplu, persoanele care suferă de abuz sexual în copilărie au mai multe șanse să-l retrăiască ca adulți. În plus, cineva care se confruntă cu violență în copilărie poate avea mai multe șanse să devină un abuzator mai târziu în viață. Neputința pe care au simțit-o în copilărie i-ar putea motiva să ia măsura extremă de a comite acte de violență pentru a evita să o mai simtă. Acest comportament este o formă de reconstituire. Deși aceste exemple arată efectele negative ale compulsiei la repetiție, recrearea poate fi, de asemenea, potențial pozitivă. Un exemplu de reconstituire adaptativă ar putea fi atunci când o persoană îndurerată spune în mod repetat povești despre persoana iubită pierdută. Acest lucru îi permite să treacă peste pierderea sa și poate reduce durerea care apare de obicei atunci când este în doliu.
Modele de compulsie la repetiție în relații
– Detașare: O persoană care suferă tratamente violente în copilărie poate folosi o tehnică numită detașare ca mecanism de adaptare. Acest lucru poate duce la detașare în relațiile ulterioare. Detașarea se referă la incapacitatea unei persoane de a se raporta pe deplin la sentimentele sale sau ale celorlalți.
– Familiaritate: Oamenii pot căuta confortul familiarității, chiar dacă se referă la ceva negativ. De exemplu, o persoană cu un părinte absent poate căuta un partener care are o personalitate rece.
– Ură de sine: abuzul trăit în copilărie poate duce la sentimente de ură de sine și poate face o persoană să se simtă ca și cum ar merita să fie abuzată. Ca adult, acest lucru îl poate determina să fie atras de oamenii care le abuzează.
– Abandon: După ce a experimentat abandonul în copilărie, o persoană poate demonstra posesivitate în relațiile viitoare. Aceste comportamente provin din dorința de a evita orice posibil abandon.
– Declanșatorii emoțiilor din trecut: Cineva ai cărui părinți l-au neglijat când era copil poate ascunde sentimente de furie în legătură cu acea situație. Ca rezultat, persoana poate deveni excesiv de furioasă mai târziu în viață, chiar și ca răspuns la un incident minor. De exemplu, s-ar putea enerva când un prieten nu răspunde la un apel telefonic.
– Comportament motivat de frică: Ca exemplu în acest sens, au existat legături între abuzul sexual în copilărie și prostituția la vârsta adultă. Există situații în care anumite femei au folosit prostituția ca o încercare de a controla sexul opus după ce au fost victime ale abuzurilor sexuale în trecut.
Abuzul pe termen lung poate duce la efecte psihosociale care pot include: comportament autoabuziv, stimă de sine scazută, tulburări legate de consumul de substanțe, incapacitatea de a avea încredere sau relații interpersonale dificile.
Compulsia la repetiție poate acționa ca o barieră în calea schimbării terapeutice la o persoană. Terapia își propune să ajute persoana să-și amintească trauma și să înțeleagă modul în care aceasta îi influențează comportamentul actual.
