Milioane de oameni din întreaga lume suferă de tulburări de alimentație. Deși afectează atât bărbații, cât și femeile, femeile sunt mai predispuse să se confrunte cu tulburări de alimentație.
Mai mulți factori pot contribui la apariția unei tulburări de alimentație, cum ar fi genetica și istoricul familial. Cu toate acestea, unul dintre cei mai comuni factori care leagă tulburările de alimentație se găsește în traumele copilăriei. Copiii care suferă de abuz emoțional, fizic sau sexual au mai multe șanse de a dezvolta probleme psihologice, inclusiv dismorfie corporală și tulburări de alimentație.
Legătura dintre abuzul sexual și tulburările de alimentație este bine documentată și ușor acceptată de către practicieni. De remarcat, totuși, este înțelegerea în evoluție a altor traume, cum ar fi abuzul fizic și emoțional, și rolul pe care acestea îl pot juca în dezvoltarea unei tulburări de alimentație. Abuzul emoțional, de exemplu, poate duce la o stimă de sine scăzută, la autocritica și la probleme cu imaginea corpului. Tulburările de alimentație devin un mecanism de menținere a controlului atunci când o persoană simte că nu are nimic și servesc ca o modalitate de a evita trauma emoțională frontală. Trauma poate fi atât de gravă încât perturbă funcționarea sistemului nervos, în măsura în care este dificil sau imposibil să-și regleze propriile emoții. Comportamentele negative, cum ar fi alimentația excesivă sau anorexia, devin mecanisme de adaptare care împiedică victimele traumelor să proceseze emoții dificile. La fel ca și tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), dereglarea sistemelor psihobiologice ale corpului rezultă din expunerea la traume din copilărie.
Abuzul emoțional ia forma unor critici continue, insulte sau atacuri împotriva comportamentului unui copil. De-a lungul timpului, acești copii interiorizează criticile, poate chiar crezând că este adevărată. Acest abuz emoțional și internalizarea lui îi fac pe copii susceptibili la tulburări de alimentație și la comportamente disfuncționale. Copiii care sunt abuzați emoțional sunt la fel de susceptibili de a dezvolta tulburări de alimentație ca și cei care suferă de abuz fizic sau sexual. Un studiu recent a explorat legăturile clinice dintre tulburările de alimentație și abuzul emoțional, observând că invalidarea emoțională este o componentă de bază a dezvoltării psihopatologiei alimentației. Abuzul emoțional prezintă factori de risc mari pentru viitoarele tulburări de alimentație prin crearea unei toleranțe slabe la suferință, dezvoltarea emoțională blocată și probleme cu inhibiția emoțională. Persoanele care suportă insulte repetate sau critici excesive, de-a lungul timpului, își dezvoltă în mod similar o viziune critică asupra lor, ceea ce duce la probleme cu imaginea corporală care se pot manifesta sub formă de anorexie sau bulimie.
Legătura dintre abuzul sexual și psihopatologia tulburărilor de alimentație a fost studiată pe larg, dar este încă subiectul unor dezbateri. O revizuire recentă a literaturii a constatat că aproximativ 30% dintre persoanele cu tulburări de alimentație testate au suferit traume sexuale sau abuz sexual în copilărie. Există asocieri complexe între tipul de traumă, problemele inerente ale autoreglării și alți factori de risc care pot face dificilă identificarea efectului exact pe care îl are abuzul sexual asupra riscului ulterior de tulburare de alimentație. Cercetările indică, totuși, că persoanele care suferă de abuz sexual sunt puțin mai predispuse să dezvolte bulimie nervoasă decât anorexie sau alte forme de dereglare a alimentației. Unii experți susțin că abuzul sexual poate determina o persoană să dezvolte o tulburare de alimentație, deoarece cred că trebuie să arate într-un anumit fel pentru a fi considerată atractivă. În acest fel, o persoană poate aparent să dețină controlul asupra vieții sale, dar și să găsească o ieșire pentru durerea emoțională și tulburarea traumei sexuale. În cazul bulimiei, există un simbolism inerent în etiologia tulburării. De exemplu, comportamentul bulimic ajută o persoană să elimine sentimentele negative asociate cu trauma, în timp ce mâncarea ajută la umplerea unui gol emoțional. Ambele devin mecanisme de adaptare care ajută o persoană să evite trauma experienței sale; cu toate acestea, nu oferă persoanei indicii că are nevoie să se vindece, creând astfel un cerc vicios.
Deși nu sunt la fel cu tulburările de alimentație tradiționale, au existat studii interesante despre alimentația stresantă și despre cum se poate dezvolta în copilărie ca rezultat al traumei. De exemplu, un studiu de la University College London asupra gemenilor identici a constatat că tiparele alimentare dezordonate pot începe încă de la doi ani, nu din cauza geneticii, ci din cauza factorilor de mediu. Chiar și în cazurile în care părinții erau obezi, alimentația emoțională era determinată de mediu, nu de gene. În cadrul studiului, când s-au confruntat cu stresul, unii copii și-au luat gustarea preferată, în timp ce alții și-au pierdut pofta de mâncare. Părinții copiilor au recunoscut aceste comportamente ca răspunsuri la stres sau anxietate. Cercetătorii au remarcat că subalimentarea emoțională sau supraalimentarea în copilărie ar putea pregăti scena pentru o posibilă alimentație dezordonată mai târziu în viață, când stresul crește în mod natural.
Psihologia modernă consideră atât mâncatul emoțional, cât și alimentația excesivă drept comportamente care creează dependență. La fel ca și în cazul substanțelor ilegale, o persoană care mănâncă pe fond emoțional sau în exces, înregistrează un nivel crescut de dopamină.O persoană care mănâncă în exces va dori mai mult sau va simți că nu este niciodată suficient. Aceasta se numește dependență de proces: este marcată de un comportament compulsiv care în cele din urmă devine o amenințare pentru sănătate, deoarece duce la obezitate și la toate riscurile asociate pentru sănătate.
