Simptomele caracteristice schizofreniei sunt reprezentate de o serie de disfuncţii cognitive,
comportamentale şi emoţionale, dar niciunul dintre acestea nu este patognomonic pentru
tulburare .
Stabilirea diagnosticului implică punerea în evidenţă a unei constelaţii de semne
şi simptome asociate cu afectarea funcţionării profesionale sau sociale. Semnele şi
simptomele care alcătuiesc tabloul clinic al schizofreniei sunt extrem de variate de la un
individ la altul, deoarece schizofrenia este un sindrom clinic eterogen .
A. Două (sau mai multe) din următoarele criterii, fiecare manifestându-se o perioadă
suficientă de timp în interval de 1 lună (sau mai puţin dacă tratamentul este eficient). Cel
puţin unul· din ele trebuie să fie (1), (2) sau (3):
1. Idei delirante.
2. Halucinaţii .
3. Vorbire dezorganizată (e.g., deraiere sau incoerenţă frecvente).
4. Comportament motor intens dezorganizat sau catatonic.
5. Simptome negative (i.e., diminunarea exprimării emoţiilor sau avoliţie).
B. O perioadă semnificativă de timp de .la debutul tulburării, nivelul de funcţionare în unul
sau mai multe domenii importante cum ar fi: profesional, relaţii interpersonale sau auto-
îngrijire este mult sub nivelul atins înainte de debut (sau, atunci când debutul se situează
în copilărie sau adolescenţă, nu se atinge nivelul aşteptat al funcţionării interpersonale,
şcolare sau profesionale).
C. Semnele perturbării se menţin continuu timp de cel puţin 6 luni. Această perioadă de 6
luni trebuie să cuprindă cel puţin o lună de simptome (sau mai puţin dacă tratamentul
este eficient) care îndeplinesc Criteriul A (i.e., simptome de fază activă) şi poate include
perioadele prodromală sau cu simptome reziduale. Pe parcursul acestor perioade,
prodromală şi reziduală, semnele perturbării se pot manifesta fie doar prin simptome
negative fie prin două sau mai multe simptome menţionate la Criteriul A, prezente într-o
formă atenuată (e.g., credinţe bizare, trăiri perceptive neobişnuite) .
D. Au fost excluse tulburarea schizoafectivă precum şi tulburarea depresivă şi bipolară cu
elemente psihotice deoarece: fie 1) nu a apărut niciun episod depresiv sau maniacal
simultan cu simptomele fazei acute, fie 2) dacă astfel de episoade afective au apărut pe
parcursul acestei perioade, au fost prezente o perioadă scurtă din durata totală a
perioadelor activă şi reziduafă ale bolii.
E. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanţe (e.g., un drog de
abuz, un medicament) sau afecţiuni medicale.
F. Dacă există un istoric de tulburare din spectrul autismului sau de tulburare de comunicare
cu debut în copilărie, se va stabili diagnosticul adiţional de schizofrenie doar dacă, alături
de celelalte simptome necesare pentru stabilirea diagnosticului de schizofrenie, sunt
prezente idei delirante şi halucinaţii semnificative pentru o perioadă de cel puţin o lună
(sau mai puţin dacă tratamentul a fost eficient).