Tulburările disociative se caracterizează printr-o fragmentare şi/sau o discontinuitate
în integrarea normală a conştiinţei (reflectarea psihică a realităţii obiective), memoriei ,
identităţii, emoţiilor, percepţiei, reprezentării corporale, a controlului motor şi a
comportamentului .
Simptomele disociative pot perturba practic orice domeniu al
funcţionării psihologice. Acestea apar frecvent în perioada imediat următoare traumei şi multe dintre simptome, printre care jena şi confuzia privind simptomele, precum şi tendinţa de a le ascunde, sunt influenţate de proximitatea în timp a traumei.
Tulburarea de depersonalizare /derealizare se caracterizează prin episoade de depersonalizare
semnificative clinic, persistente sau recurente (i.e., sentimentul de irealitate sau detaşare de
propria minte, sine sau corp) şi/sau de derealizare (i.e ., sentimentul irealităţii sau detaşării
de realitatea înconjurătoare). Aceste perturbări ale trăirilor sunt însoţite de menţinerea intactă
a conştientizării realităţii.
Amnezia disociativă se caracterizează prin incapacitatea pacientului de a rememora
informaţii autobiografice. Amnezia poate fi localizată (i.e., un eveniment sau o perioadă de
timp), selectivă (i.e., un aspect specific al unui eveniment) sau generalizată (i .e., propria
identitate sau istoricul vieţii) . Amnezia disociativă constă, în incapacitatea de a
rememora informaţii autobiografice, care nu are legătură cu uitarea normală.
Tulburarea disociativă de identitate se caracterizează prin prezenţa a două sau mai multe stări de personalitate distincte şi sentimentul de a fi posedat sau episoade recurente de amnezie. Fragmentarea identităţii poate prezenta variaţii culturale (e.g ., prezentările sub forma posedării) şi de circumstanţă.